Cele doua femei ale mele

Cele doua femei ale mele au fost ale mele inca de la inceputul aventurii mele pe net.Le-am tinut aproape de mine si chiar am profitat de ele atunci cand o tipa ma intreba despre ele,cand mi se spunea ca desi am deja doua femei incerc s-o gasesc si pe a treia.Vedeam asta ca o latura super masculina a mea cu care ma identificam foarte usor.De fapt, nici n-aveam cum sa nu ma identific, asa eram atunci, eram cel care se intalnea cu 3 femei intr-o zi si care, la sfarsitul acelei zile nu se plangea de faptul ca a facut mici gafe si ca ele-si puteau da seama de faptul ca nu sunt monogam ci de faptul ca a doua zi, cand trebuia s-o iau iar de la capat trebuia sa fac rost de bani.Trei intalniri intr-o zi, cu trei femei diferite era nu o treaba grea ci o treaba scumpa, iar eu eram student.Un amarat de student.

Acum, lucrurile s-au schimbat, sau se schimba, inca nu mi-am dat seama.Acum nu-mi mai doresc trei femei pe zi, acum imi doresc o femeie pe viata.Crezusem, pana nu demult, ca acea fata minunata a aparut in viata mea si ca in sfarsit cineva mi-a dat o palma atat de tare peste cap incat s-o vad si sa-mi dau seama ca e ea.
Am trecut la actiune.Am fost romantic.Am fost, cred eu, tipul pe care si-l dorea orice femeie.Exceptand, bineinteles, aspectul fizic, care oricum NU conteaza niciodata( o pula si-un vis)!
Dar, asa cum sunt obisnuit si cum, trebuie sa recunosc ca ma asteptam, totul s-a terminat inainte de a incepe.Visul meu de a avea o relatie ca-n carti si ca-n filme cu tipa respctiva a disparut la fel de socant si repede si dureros ca insasi Elodia.Deci, s-a dus dracu tot..ca aia nu s-a mai intors:))).Asta e momentul in care voi credeti ca am intrat in depresie?
N-as vrea sa folosesc cuvinte de astea, cu o insemnatate atat de puternica si periculoasa, deci n-o sa va raspund la intrebare.Se pare ca, treaba asta cu monogamia nu e de mine.Nu stiu sa ma port doar cu o femeie, cred ca problema este, de aceasta data la mine.In relatia cu o singura femeie, pentru ca e un subiect destul de sensibil pentru mine sunt, cred, idealist, fatalist si din cand in cand rational, doar ca niciodata in proportiile potrivite.

Cred c-am sa ma intorc la cele doua femei ale mele, cred c-am sa ma intorc la noptile pierdute cu prietenii prin baruri, cu betii si altea alea.Cred c-am sa revin la acele dialoguri idioate cu ai mei amici de genul:
-Ai vazut-o pe aia, coaie, ce buna e?
-Da, as fute-o non stop!
Urmate apoi de un ras imbecil si de inc-o sticla de bere.Penibil.Cat de penibil.dar, macar n-o sa ne mai putem intrebari de genul:
-S-o sun acum?Oare e bine?Oare nu e prea devreme?Oare n-o sufoc?Etc...

Injuraturile vreau sa le primesc la Partid, unde sticlele de bere vor deveni curve(...)