A venit timpul sa-mi exprim iar ideile aici, unde nu le citeste nimeni.
Nu mai stiu ce mi-am propus sa fac in 2015 si ce am realizat in anul asta, dar stiu ca trebuie sa-mi cer scuze.
Trebuie sa-mi cer iertare tuturor persoanelor pe care le-am ranit, intr-un fel sau altul...trebuie sa-mi cer iartare mie, pentru ca de la accident m-am schimbat si nu in bine.
In 2015 am fost pe val. Asta pana un accident mi-a dat viata putin peste cap tinandu-ma in pat, acasa, mai bine de 40 de zile.
M-a dat peste cap pentru ca este cunplit ca, dupa un asemenea eveniment, sa vezi ca langa tine, langa patul tau de spital, nu este nimeni in afara de familia ta...dar ei nu se pun, asa-i??
Nu vreau sa fiu condamnat, dar familia este "obligata" sa fie acolo..trebuie. Dar eu o voiam pe ea.
Si lipsa ei m-a inrait.
Am ranit alte...ele. Stiu asta. Tocmai de asta este momentul sa-mi cer scuze celor care doar mi-au trecut prin pat si carora, nu le-am spus atunci, ca nu vor insemna ceva mai mult pt mine.
In timpul accidentului, exact in secunda aia, mi-a trecut in cap doar un gand:" acela ca ea, de data asta nu ea...ci o simpla, dar speciala ea, sa nu simta niciodata acea durere pe care am simtit-o eu atunci".
Atat am visat, atat mi-am dorit.
Si, asa cum spuneam, accidentul m-a schimbat. Mi-am dat seama, inca o data, ca in viata suntem singuri. Nu conteaza cat de frumosi, tineri sau bogati suntem, nu conteaza ca suntem fii/ fiice de oameni cu bani sau ca avem viitorul asigurat, ci conteaza doar faptul ca, de fapt, suntem singuri.
Nu as vrea sa mai vorbesc de accident.
As vrea sa imi cer scuze inca o data voua...si mie.
Si, sincer acum, imi doresc sa primesc intai iertarea mea, apoi a voastra.
A fost un 2015 nasol. Pentru mine a fost nasol. Mi-am dorit sa treaca inca din iulie, va dati seama cat de greu a trecut, nu??
Dar, 2015devine deja trecut.
Este timpul pentru un nou inceput, o alta carte al carei autor sunt, un alt an in care sa fiu pe val.
Mi-am propus putine lucruri pt 2016, nu pentru ca n-as fi capabil de mai mult ci pentru ca am nevoie de un an de liniste...un an de antrenament inaintea meciurilor care-mi vor schimba viata.
In 2016 imi propun sa mai slabesc putin si chiar sa merg la sala. Pana de 8 martie vreau sa dau jos 6kg, asta-mi este targetul.
Imi mai propun sa alerg la un maraton. Multumesc celui de sus, sunt cateva organizate in Brasov.
Si, poate cel mai important pentru mine, o chestie personala, este sa urc in alergare pana pe Tampa ca sa fiu pregatit pt vf. Moldoveanu(deja planificat pt vara).
Ar mai fi sa ma mut si...sa se indragosteasca cineva de mine.
Dar, egoist din fire, imi doresc sa se indragosteasca de mine cea de care voi fi, la randu-mi, indragostit...cea careia sa-i pot spune in fiecare dimineata cat este de frumoasa si ca este ultimil meu gand seara si primul dimineata.
Deci, 2016, acorda-mi timpul de care am nevoie pentru a putea fi pregatit pt meciul vietii mele.
La multi ani tuturor. Va doresc si voua un an peste care sa fiti stapani!:)
Nu mai stiu ce mi-am propus sa fac in 2015 si ce am realizat in anul asta, dar stiu ca trebuie sa-mi cer scuze.
Trebuie sa-mi cer iertare tuturor persoanelor pe care le-am ranit, intr-un fel sau altul...trebuie sa-mi cer iartare mie, pentru ca de la accident m-am schimbat si nu in bine.
In 2015 am fost pe val. Asta pana un accident mi-a dat viata putin peste cap tinandu-ma in pat, acasa, mai bine de 40 de zile.
M-a dat peste cap pentru ca este cunplit ca, dupa un asemenea eveniment, sa vezi ca langa tine, langa patul tau de spital, nu este nimeni in afara de familia ta...dar ei nu se pun, asa-i??
Nu vreau sa fiu condamnat, dar familia este "obligata" sa fie acolo..trebuie. Dar eu o voiam pe ea.
Si lipsa ei m-a inrait.
Am ranit alte...ele. Stiu asta. Tocmai de asta este momentul sa-mi cer scuze celor care doar mi-au trecut prin pat si carora, nu le-am spus atunci, ca nu vor insemna ceva mai mult pt mine.
In timpul accidentului, exact in secunda aia, mi-a trecut in cap doar un gand:" acela ca ea, de data asta nu ea...ci o simpla, dar speciala ea, sa nu simta niciodata acea durere pe care am simtit-o eu atunci".
Atat am visat, atat mi-am dorit.
Si, asa cum spuneam, accidentul m-a schimbat. Mi-am dat seama, inca o data, ca in viata suntem singuri. Nu conteaza cat de frumosi, tineri sau bogati suntem, nu conteaza ca suntem fii/ fiice de oameni cu bani sau ca avem viitorul asigurat, ci conteaza doar faptul ca, de fapt, suntem singuri.
Nu as vrea sa mai vorbesc de accident.
As vrea sa imi cer scuze inca o data voua...si mie.
Si, sincer acum, imi doresc sa primesc intai iertarea mea, apoi a voastra.
A fost un 2015 nasol. Pentru mine a fost nasol. Mi-am dorit sa treaca inca din iulie, va dati seama cat de greu a trecut, nu??
Dar, 2015devine deja trecut.
Este timpul pentru un nou inceput, o alta carte al carei autor sunt, un alt an in care sa fiu pe val.
Mi-am propus putine lucruri pt 2016, nu pentru ca n-as fi capabil de mai mult ci pentru ca am nevoie de un an de liniste...un an de antrenament inaintea meciurilor care-mi vor schimba viata.
In 2016 imi propun sa mai slabesc putin si chiar sa merg la sala. Pana de 8 martie vreau sa dau jos 6kg, asta-mi este targetul.
Imi mai propun sa alerg la un maraton. Multumesc celui de sus, sunt cateva organizate in Brasov.
Si, poate cel mai important pentru mine, o chestie personala, este sa urc in alergare pana pe Tampa ca sa fiu pregatit pt vf. Moldoveanu(deja planificat pt vara).
Ar mai fi sa ma mut si...sa se indragosteasca cineva de mine.
Dar, egoist din fire, imi doresc sa se indragosteasca de mine cea de care voi fi, la randu-mi, indragostit...cea careia sa-i pot spune in fiecare dimineata cat este de frumoasa si ca este ultimil meu gand seara si primul dimineata.
Deci, 2016, acorda-mi timpul de care am nevoie pentru a putea fi pregatit pt meciul vietii mele.
La multi ani tuturor. Va doresc si voua un an peste care sa fiti stapani!:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pacaleli