Fereste-te...de mine!

Cand eram mic tata nu ma lasa sa ma duc la fotbal cu ceilalti copii, adica ma lasa, dar nu cand lucra la masina.Aveam o dacie veche care necesita reparatii in fiecare weekend, chiar am urat sfarsiturile de saptamana cand eram micut.
Din cauza lui tata, eu tot timpul tre sa dau vina pe cineva, niciodata nu sunt eu de vina, cred ca am facut si burta asa de mare.Lucram de mic, eram murdar de ulei, hainele-mi erau toate jegoase.Apoi am crescut, am crescut si nimic nu s-a schimbat.Sunt genul de om care se duce la cumparaturi cu blugii rupti si murdari de ulei de motor.Sunt genul de om care zice ca se intalneste cu tine, dar apoi te suna si te invita la garaj pentru ca sunt mult prea pasionat motoare si de senzatia ca ceva functioneaza pentru ca eu am reparat-o.Sunt genul de om care clasifica omul dupa adidasi si masina.Sunt omul nervos si mereu julit si care fumeaza mult, mult prea mult.Si, ca sa fie treaba si mai ciudata, chiar imi place.
Dar ceva s-a schimbat, se cheama "munca de birou".Acum sunt genul de om care se imbraca la camasa, isi face freza, se spala pe dinti, isi taie unghiile la timp, si nu miroase, decat a tutun.Sunt gemul de om care raspunde la intrebarea:"unde esti?" cu deja celebra piesa de mobilier" la birou".Si stiti care e partea cea mai ciudata?
Urasca asta!!!

Dar cum pula mea sa ma impart, cum sa renunt la banii pe care-i castig aici, la colectivul perfect(exceptand-o pe tarfa aia) pentru o pasiune care nu-mi aduce decat satisfactie emotionala.Cum sa renunt la a ajunge la o talnire curat, parfumat si la timp, pentru situatia total opusa, dar care-mi place?

Sunt un ciudat, dar mi se rupe pula.Fereste-te de mine daca nu vrei sa fii pe locul doi.Chiar daca este vorba de garaj, chiar daca este vorba de birou.

Injuraturile vreau sa le primesc la partid, unde sticlele de bere vor deveni curve(...)